Mă numesc Crina Martin și sunt din Iași. Vreau să vă spun povestea mea de viață și dorința pe care o am și care mi-ar da șansa să trăiesc altfel. Am 39 de ani și sunt de profesie croitor. La vârsta de 5 ani, aflată în vizită la o vecină la care mergeam frecvent, am avut neșansa să deschid cu gura o sticlă în care credeam că este suc, dar care era, de fapt, plină cu acid azotic. Un strop din acid mi-a pătruns în esofag și mi-a ars porțiunea respectivă. Sticla s-a vărsat de pe masă pe covor, în fracțiune de secundă eu m-am dezechilibrat și am căzut pe partea stângă cu fața direct în acidul împrăștiat pe covor. Vecina m-a găsit imediat și m-a dus pe brațe acasă, de acolo nu-mi mai amintesc decât că m-am trezit la spital. Mama mă dusese de urgență la spital, aveam afectate pe partea stângă capul (arsura ajunsese până la craniu) cu tot cu ureche, gâtul, umărul stâng, brațul și antebrațul. Am fost operată la esofag unde, în locul porțiunii arse, mi-a fost montat un tub, apoi la cap și ureche unde mi s-au pus grefe de piele. Arsura m-a lasat fără urechea stângă și fără parte din craniu, intervenția de la cap fără auz pentru că mi-a fost acoperit timpanul. Am trăit doar cu auzul de la urechea dreaptă și am încercat să repar ce s-a putut. Am mai făcut o operație estetică, dar a apărut infecție la măselele de pe partea stângă și riscul ca infecția să migreze la cap era mare; s-a decis reoperarea - deci o dublă intervenție nereușită. De atunci nu am mai avut curajul să fac intervenții estetice. Pe la 20 de ani am fost diagnosticată și cu neurofibromatoză și de atunci am monitorizat toate micile tumori care au apărut, dintre ele cu incizii și anestezii totale reușind să fie extrase în jur de 10-15. Încă de când eram mică, am purtat ochelari și am văzut mai bine, dar, pe parcurs, nu am reușit să rezolv și problema auzului. Medicul care m-a consultat, înainte de pandemie, la Spitalul Județean din Iași, mi-a recomandat proteză auditivă tip ochelari, dar costul acesteia ajunge la 5500 Lei, o suma de care nu dispun. Casa de Asigurari imi aloca 1000 lei, dar restul trebuie sa ii acopar eu. Dacă este să mă uit în urmă, nu îmi pare rau de nicio alegere făcută, dar mi-aș fi dorit să am o viață mai ușoară. Locuiesc cu mama mea, tatăl a decedat în urmă cu 5 ani. Venitul meu și pensia mamei nu ne ajung să facem economii. Îmi doresc să pot îmbunătăți felul în care aud și îi înțeleg pe ceilalți, însă proteza nu mi-o permit. Dacă sunt oameni cu inima mare care vor și pot să mă ajute, le sunt încă de pe acum recunoscătoare. Vă mulțumesc pentru că vă gândiți și la mine!