Valentin Perduş e pentru orice tânăr din România un exemplu de luptă cu viaţa. Abandonat de la naştere de mama lângă o cale ferată, Vali a crescut într-o casă de copii de unde a fost alungat la vârsta majoratului. De câte ori viaţa i-a pus bariere, el le-a trecut cu luptă şi speranţă. După un drum complicat prin viață, la 37 de ani, a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie din Oradea, iar acum învaţă pentru rezidenţiat. Speră că într-o zi va fi specialist în anestezie şi terapie intensivă. De altfel, la secţia ATI a Spitalului Judeţean din Oradea a făcut multe ore de voluntariat, tocmai pentru că a simţit că era locul potrivit pentru el. În faţa unor asemenea reuşite îţi este greu să crezi că Vali e mereu pe drumuri, că nu are o casă şi de prea multe ori nici bani pentru o masă caldă. Sunt lucruri simple, elementare pentru mulţi dintre noi, dar imposibile pentru un om care se pregăteşte să-şi pună viaţa în slujba salvării altora. Vali e acum în București unde, trei luni, face cursuri de germană, platite de consortiul german cu care urmeaza sa semneze si contractul de munca pentru rezidentiat. Cazarea îi este asigurata de același consorțiu dar bani de mancare Vali nu are. 20-30 lei/zi pentru o masă caldă la prânz l-ar ajuta mult, foarte mult pe Vali. Cursurile se tin in intervalul 8-17:00 L-V, asa ca nu prea are timp de lucrat sau practica în ATI cum își dorește.