Avea 55 de ani cand firma lui a dat faliment (a facut doage pentru butoaie si crose de golf). Singurul lucru pe care stia sa il faca era sa conduca masina. S-a facut taximetrist. Si atunci a constatat ca el nu era singurul om trist de pe pamant. Ii placea sa intre in vorba cu oamenii si incerca sa ii faca sa zambeasca. Iar la final, le oferea o bomboana. O doamna i-a spus ca el e taxiul cu bomboane. Si asa i-a ramas numele. La dispecerat oamenii sunau si il cereau pe el. Cand isi termina cursele, daca mai avea bomboane, Cristian se oprea la un spital de copii care era in drumul lui spre casa. Nu era bucurie mai mare pentru copii sa primeasca dulciurile de la el si sa rada in hohote la glumele lui. Inainte de a pleca, Cristian le citea o poveste de noapte buna. Acesta a fost momentul care i-a schimbat radical viata. A renuntat la taximetrie si face fapte bune, minunate. Organizeaza "O zi cat o vacanta" pentru copiii care n-ar putea sa mearga altfel niciodata la mare sau la ski. Cu aceeasi masina cu care cara si cadourile atunci cand merge la spitale. O masina mult prea des reparata ca sa nu viseze la una mai buna.