Bună ziua! Mătușa mea, Cornelia Aioanei, se confruntă din copilărie cu o boală grea - distrofie musculară progresivă. Cădea desori, încă de când era mică, însă nici părinții ei și nici medicii nu știau care putea fi la acea vreme cauza; abia pe la 18 ani (prin 1977) avea să afle de la medici că suferă de distrofie musculară progresivă și boala îi afectează ireversibil musculatura. Deși speranța de viață nu este mare la pacienții diagnosticați cu această afecțiune, printr-o minune de la Dumnezeu ea a ajuns la vârsta de 61 de ani, însă este imobilizată la pat și depinde în totalitate de altcineva. Nu are soț și nici copii. Cu toate că trăiește în condiții tare modeste în garsoniera sa din Pașcani, județul Iași, fiecare zi este o provocare și o luptă pentru ea. Își dorește foarte mult un frigider nou cu congelator încorporat, pentru ca cel vechi nu prea mai funcționează corespunzător, un scaun WC și de duș pe roți (2 in 1, cu lațimea maximum 55 cm - să poată intra cu el pe ușă, în baie) pentru a-l folosi la spalatul zilnic, un aragaz, și un aparat smoothie (să stoarcă fructele robotizat). Pensia ei este foarte mică și o împarte pentru medicamente, hrană, facturi și însoțitor (persoana care o îngrijește). I-ar fi de mare ajutor și protecții de saltea pentru patul tip spital pe care îl are acasă (dimensiuni pat: 200x90 cm) și pamperși pentru adulți nr 3 (necesar 10 pachete x 30 bucati). Dorința mea este bucuria ei de a-și vedea dorința îndeplinită cu ajutorul oamenilor buni și generoși. Vă mulțumesc! Sărbători cu bucurie tuturor!