Sunt Vlăduț Zaharia, am 19 ani și sunt student la Universitatea Bucureşti, la Facultatea de Matematică Informatică. Părinții mei m-au abandonat de mic din cauza situației economice precare, iar de la 6-7 luni de viață am crescut la un orfelinat privat în Bacău. Nu mă plâng că mi-ar fi lipsit altceva decât dragostea părintească, dar sunt fericit căci, la 3 ani și jumătate, ceva în viața mea avea să se schimbe. Doamna Lucica a deschis ușa casei unde locuiam cu alți copiii, eu i-am sărit în brațe și de atunci pentru mine dânsa a rămas “mama”. Cu toate că acum eu am venit în București la facultate, pastrăm legătura la telefon. Sunt din fire muncitor și chibzuit și-mi drămuiesc fiecare ban din bursa socială primită la facultate. În București locuiesc la cămin unde îmi fac singur de mâncare, curat, îmi pun hainele la spălat sau spăl de mână - când e cazul, calc, îmi fac temele și învăț. Pentru că activitatea universitară presupune acum și acces la tehnologie, îmi doresc un Iphone de generație mai nouă, cu ecran mare pentru că am ceva probleme cu vederea, aș avea nevoie și de un consult la o clinică privată și, probabil, și ochelari dacă îmi vor fi prescriși, o pereche de ghete de iarnă impermeabile și bani pentru cărți. Vă mulțumesc!