Ajut eu: Laura, fetița care la 14 ani organizează tabere pentru alți copii, are nevoie de sediu pentru micii voluntari

Un copil a devenit manager la numai 10 ani şi spune Ajut Eu în fiecare zi. Trăieşte într-un sat din Dâmboviţa şi conduce o reţea de voluntari, care ajută zeci de alţi copii. Laura organizează tabere şi ateliere, a amenajat un parc în sat şi îşi doreşte un sediu pentru micii voluntari. E rândul nostru să îi spunem Ajut Eu.

noutati  •  09-12-2020

La 8 ani a descoperit ce înseamnă să ajuţi, la 10 ani a devenit manager, iar astăzi, la 14 ani, ţine în mână o întreagă comunitate de copii. Deşi doar o fetiţă, Laura demonstrează că poţi schimba destine, dacă vrei. 

Prin voluntariat, le-a deschis copiilor din patru sate perspective noi, când a început să-i ia în tabere şi să organizeze împreună ateliere. Ea a spus prima Ajut Eu şi are acum nevoie să-i urmăm exempul, ca să îşi poată duce misiunea mai departe. 

Dorinţa cea mai mare a Laurei este să aibă în sat un sediu al copiilor, unde să dezvolte noi proiecte.

Laura are nevoie de un ”sediu al copiilor”

Laura e acum managerul unei rețele de voluntari care schimbă viețile copiilor din patru sate din Dâmbovița. Organizează tabere, participă la ateliere, învață împreună ce înseamnă un proiect, un lider, o educație, o carieră, o viață dincolo de granițele acestor ulițe din Ciocănești. 

Împreună cu Laura, copiii din sat au înființat o bibliotecă și au ridicat de la zero o cabană doar a lor

Într-o curte ca oricare alta, plină de copii, intră o fată cu o misiune neobișnuită pentru vârsta ei. Ea este Laura, are 14 ani și e aici ca să facă o anchetă socială. Sau, altfel spus, ca să le rescrie viitorul acestor frați, născuți, la fel ca ea, într-un sat ca oricare altul. Fără multe perspective.

Laura: ”Sunt un copil normal. Ajut copiii, dar nu numai copiii, cât și bătrânii alfați în dificultate. Am început să lucrez din clasa a doua, am mers într-o tabără și de acolo mi-a plăcut. Am ajuns manager la școala de vară”.

Laura e acum managerul unei rețele de voluntari care schimbă viețile copiilor din patru sate din Dâmbovița. Organizează tabere, participă la ateliere, învață împreună ce înseamnă un proiect, un lider, o educație, o carieră, o viață dincolo de granițele acestor ulițe din Ciocănești. Lucruri care, brusc, le-au aprins copiilor speranța că și ei au șansa să ajungă "mari".

Laura: ”Din copii care înjurau, se băteau, copii buni. Adică mergeau în tabere știu că erau doi băieți care aici se înjurau și acolo erau ca și frații, erau buni prieteni. Multe schimbări de comportament, dorința de a vrea să facă lucruri”.

Voluntariatul i-a schimbat viața Laurei

Mama Laurei: ”Ne-a deschis porți către viitor, și de atunci Laura numai către viitor merge. Pentru copiii de la sate e mai greu, dar dacă ai bunăvoință o să reușești”.

Mama Laurei știe ce înseamnă greu. A crescut-o singură de la 3 ani și își împarte viața între munca într-o fabrică și proiectele copiilor.

Mama Laurei: ”Eu sunt muncitor. Sunt un simplu muncitor. De mică am învățat-o să nu-i fie rușine cu ce face”

Laura: ”Aici este parcul pe care l-am făcut cu mama mea. Nu este tocmai un parc cum sunt parcurile, dar avem un tobogan, leagăne pentru copii ca să se joace”.

Datorită ei, 20 de copii din sat au acum un loc al lor. Laura visează pentru ei să extindă parcul, să pună bănci și să planteze copaci. Să găsească un sediu unde micii voluntari să dezvolte noi proiecte, și să-l doteze cu laptopuri, o tablă digitală și un videoproiector.

Laura: ”Aș vrea ceva mai bun pentru copiii de aici, deoarece știu cât pot ei și știu cât de minunați sunt!”

Andra Munteanu, voluntar pentru Educație: ”Câștigă un mediu mai frumos în care să învețe, să se joace, să trăiască. și cumva făcând acest exercițiu în care ei la început cred că dau necondiționat către comunitate, văd foarte repede că de fapt se întoarce, că de fapt binele lor e binele comun, e binele tuturor”.

Laura tocmai încheie încă unul dintre multele sale proiecte. O anchetă socială pentru. Moș Crăciun. Cu poveștile și dorințele copiilor adunate în scrisori, pleacă să mai împlinească încă un vis.