Andreea Bălan a spus Ajut eu! pentru Luciana, tânăra care a crescut la stână şi vrea să devină antreprenoare

Imaginaţi-vă o fetiţă care creşte la o stână, între patru pereţi de chirpici. Alungată de acasă de violenţa tatălui, se refugiază alături de ceilalţi cinci fraţi şi de mama lor, într-o cameră improvizată. Şi acolo, în întuneric, deşi are numai câţiva ani, îşi promite că o să lupte pentru viaţa pe care o merită.

noutati  •  17-12-2020

Luciana e astăzi studentă la Administrarea Afacerilor şi visează să devină antreprenoare. După ce a învins atâtea piedici, un mic hop o ţine în loc: ar avea nevoie de un laptop pentru orele online.

Andreea Bălan a spus Ajut eu, emoţionată fiind de povestea Lucianei. Iar cu ajutorul oamenilor care au făcut donaţii pe platforma Ajut eu, Luciana a primit un laptop, o imprimantă şi un voucher de 1.000 de lei pentru haine.

„Pe toți ne încearcă viața. Și e important să mergi mai departe, să treci peste obstacole și să nu renunți la dorințele tale”, a spus Andreea Bălan.

Luciana, o tânără care a crescut la stână, visează să ajungă antreprenoare

O fată, o pisică şi câteva portrete de familie. Pare o scenă obişnuită dintr-o viaţă fericită. Doar că viaţa Lucianei nu a fost mereu aşa.

Luciana Măzăreanu, studentă: Eu am crescut doar cu mama, cu încă cinci fraţi pe lângă mine. Locuiam într-o cameră de chirpici, la o stână. Nu aveam curent şi nici apă.

Făceau focul la o sobă, cu lemne adunate din pădure. Şapte suflete ce nu se aveau decât unul pe altul. O familie alungată de acasă de un tată violent.

Luciana Măzăreanu, studentă: Tatăl meu bea foarte mult. Era un om alcoolic. Şi când a lovit-o pe mama, mama a zis gata. Ne-a luat pe noi şase. Cel mai mic fratele meu avea doar trei luni atunci. Cu o sacoşă de haine şi actele, am plecat efectiv.

Viaţa la stână i-a călit. Le-a fost greu, dar au fost împreună.

Ocrotită de o mamă iubitoare

Luciana Măzăreanu, studentă: Vă daţi seama, cu un salariu minim pe economie atunci, cu atâtea suflete, era foarte greu. I-a fost foarte greu cu siguranţă, dar ea a luptat mereu pentru noi...

Din nimic, ea şi-a croit un drum. A înţeles că educaţia e singura ei şansă. Şi nu a încetat să înveţe nici când a fost la limita supravieţuirii.

Luciana Măzăreanu, studentă: Mă duceam la muncă când plecam de la liceu. Uneori nu aveam timp nici să mănânc. Plecam la 6 de acasă, mă întorceam seara la 9. Şi nu apucam să mănânc. Mergeam la liceu, apoi repede la muncă.

De câteva luni, Luciana e studentă în Timişoara. A lăsat în urmă viaţa din Bacău şi s-a aruncat în necunoscut. Într-un oraş nou, la capătul celălalt al ţării. Totul, pentru un vis: să fie într-o zi antreprenor.

Luciana Măzăreanu, studentă: Sunt la Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor. M-am gândit că, dacă o să stau aşa, mă complac în monotonia asta şi nu o să avansez niciodată. Tocmai de asta mi-am dorit foarte mult să ies din zona mea de confort, să mă provoc pe mine, să pot avansa mai mult.

Nici acum viaţa ei nu e roz. Dar e înconjurată de iubire - aşa cum a fost mereu. Are alături un om care o susţine şi care munceşte pentru ca ea să facă facultatea. Nu şi-a permis un laptop pentru cursurile online şi uneori se teme că nu-şi va putea plăti încă un semestru. Însă fetiţa de la stână... a învins ea piedici şi mai grele.

Luciana Măzăreanu, studentă: Nu am primit niciodată nimic. Pentru tot ce am şi ce am făcut până acum, am muncit. Şi o s-o fac în continuare...

Reporter: De ce crezi tu că o să reuşeşti prin educaţie? Nu toată lumea gândeşte aşa.

Luciana Măzăreanu, studentă: Gândirea asta mi-am dezvoltat-o de mică. Ştiu că pot mai mult, vreau mai mult şi o să reuşesc cu siguranţă. Lupt ca să reuşesc şi să ajung acolo unde vreau.