Costin a crescut într-un orfelinat şi a privit toată copilăria spre cer. Acum, e la un pas de a-şi vedea visul cu ochii şi de a deveni pilot

A crescut într-un orfelinat şi a privit toată copilăria spre cer. Pe deasupra lui treceau avioane şi îşi imagina că piloţii sunt liberi că pot vedea dincolo de gardurile orfelinatului. Aşa i-a încolţit visul să devină pilot. Este povestea lui Costin, un tânăr căruia... voi i-aţi spus Ajut Eu, acum doi ani. Între timp, a început şcoala de pilotaj şi în câteva luni va fi la manşă. Iată cum arată un vis împlinit.

noutati  •  20-12-2023

Aşa a început totul. Cu simplul vis de a fi liber. "Aviaţia a venit în viaţa mea într-un moment în care deznădejdea şi lucrurile rele se învârteau în jurul nostru. Aveam undeva la 8 ani şi eram într-un orfelinat al statului român. Viaţa într-un orfelinat este plină de multe dureri. Noi aveam o curticică acolo. Existau nişte garduri înalte care diferenţiau lumea de afară de lumea noastră. Şi nu aveai unde să te uiţi, decât eventual pe cer. Printr-o coincidenţă sau nu, centrul de plasament se afla lângă un aerodrom. Mă uitam pe cer aşa nebunatic şi am început să visez la avioane. Îmi plăcea ideea că ei erau sus. Treceau şi de gardul acela imens, vedeau şi lumea noastră. Aşa îmi imaginam eu, că vedeau şi lumea noastră. vedeau şi lumea de afară, treceau de gard fără discuţii", a declarat Toma Costin Chiriac.

Costin a terminat cursurile de teorie, a luat cu brio 14 examene, şi în curând va începe modulul 3 al şcolii de piloţi

Când l-am cunoscut pe Costin, avea 23 de ani. De câţiva ani, fusese obligat să plece din centrul de plasament. Să îşi găsească singur drumul. Purtând în braţe un sac negru, plin cu haine, iar pe corp - urmele bătăilor îndurate în orfelinat. "Ce mă doare cel mai mult este că eu am şi astăzi pe spate acele urme. Sunt lucruri care nu trec. Nu trec. Rănile din suflet au mai trecut oricum, pentru că viaţa este o balanţă", a declarat Toma Costin Chiriac. Balanţa s-a înclinat spre bine în ultimii doi ani. Astăzi, Costin îşi trăieşte visul din copilărie. În simulatorul de zbor, exersează aterizarea perfectă. În curând, va face acest lucru şi la manşa unui avion adevărat de linie. E pe cale să devină pilot, aşa cum a visat, în ciuda tuturor celor care i-au spus că nu se poate. A fost suficient să-i spună cineva: Ajut Eu.

"Pentru  mine experienta Ajut Eu nu a reprezentat doar o platforma prin care binele creeaza bine, mie mi se pare ca aceasta campanie schimbă destinele la propriu. Şi mă bucur foarte mult că fac parte, că sunt o piesă din acest puzzle al binelui", a declarat Toma Costin Chiriac. În ultimii doi ani, Costin a terminat cursurile de teorie, a luat cu brio 14 examene, şi în curând va începe modulul 3 al şcolii de piloţi - ultimul pas spre a-şi împlini complet visul. "Acest mare vis al meu, al vieţii mele, a fost să ajung la carlinga unui avion de linie. Şi dacă astăzi ne aflăm într-unul dintre cele mai performante centre de simulare de zbor din romania, de la Academia Romana de Aviatie Civila din Bucuresti, din nou nu pot sa exprim in cuvinte faptul ca in cateva luni de zile voi fi in carlinga unui avion de linie si asta numai datorita oamenilor care au inteles ca binele creaza bine", a declarat Toma Costin Chiriac.

Costin a continuat, în tot acest timp, să zboare şi ca însoţitor de bord. Poate l-aţi întâlnit în una din călătoriile voastre. Poate l-aţi întâlnit, fără să ştiţi, şi pe fratele lui, şi el însoţitor de zbor. "Suntem doi frati si am copilarit impreuna in diferite institutii ale statului roman. Am parasit sistemul e plasament, si acum imi amintes, nu impreuna, ci la cateva luni distanta pentru ca el este mai mic cu un an fata de mine si legea i-a permis sa mai ramana pana la 18 ani", a declarat Toma Costin Chiriac. Povestea lor e o lecţie. Că atât timp cât priveşti în sus şi continui să speri, vei atinge în cele din urmă lumina.