Luciana, o tânără care a crescut la stână, visează să ajungă antreprenoare
A crescut la stână, într-o încăpere de chirpici, alături de cinci fraţi. Fără apă, fără lumină, aparent fără speranţă. Dar ea a găsit forţa să lupte pentru viitorul ei. Luciana e astăzi studentă şi se pregăteşte să devină antreprenoare.
noutati • 17-12-2020
O fată, o pisică şi câteva portrete de familie. Pare o scenă obişnuită dintr-o viaţă fericită. Doar că viaţa Lucianei nu a fost mereu aşa.
Luciana Măzăreanu, studentă: Eu am crescut doar cu mama, cu încă cinci fraţi pe lângă mine. Locuiam într-o cameră de chirpici, la o stână. Nu aveam curent şi nici apă.
Făceau focul la o sobă, cu lemne adunate din pădure. Şapte suflete ce nu se aveau decât unul pe altul. O familie alungată de acasă de un tată violent.
Luciana Măzăreanu, studentă: Tatăl meu bea foarte mult. Era un om alcoolic. Şi când a lovit-o pe mama, mama a zis gata. Ne-a luat pe noi şase. Cel mai mic fratele meu avea doar trei luni atunci. Cu o sacoşă de haine şi actele, am plecat efectiv.
Viaţa la stână i-a călit. Le-a fost greu, dar au fost împreună.
Ocrotită de o mamă iubitoare
Luciana Măzăreanu, studentă: Vă daţi seama, cu un salariu minim pe economie atunci, cu atâtea suflete, era foarte greu. I-a fost foarte greu cu siguranţă, dar ea a luptat mereu pentru noi...
Din nimic, ea şi-a croit un drum. A înţeles că educaţia e singura ei şansă. Şi nu a încetat să înveţe nici când a fost la limita supravieţuirii.
Luciana Măzăreanu, studentă: Mă duceam la muncă când plecam de la liceu. Uneori nu aveam timp nici să mănânc. Plecam la 6 de acasă, mă întorceam seara la 9. Şi nu apucam să mănânc. Mergeam la liceu, apoi repede la muncă.
De câteva luni, Luciana e studentă în Timişoara. A lăsat în urmă viaţa din Bacău şi s-a aruncat în necunoscut. Într-un oraş nou, la capătul celălalt al ţării. Totul, pentru un vis: să fie într-o zi antreprenor.
Ştiu că pot mai mult, vreau mai mult şi o să reuşesc cu siguranţă
Luciana Măzăreanu, studentă: Sunt la Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor. M-am gândit că, dacă o să stau aşa, mă complac în monotonia asta şi nu o să avansez niciodată. Tocmai de asta mi-am dorit foarte mult să ies din zona mea de confort, să mă provoc pe mine, să pot avansa mai mult.
Nici acum viaţa ei nu e roz. Dar e înconjurată de iubire - aşa cum a fost mereu. Are alături un om care o susţine şi care munceşte pentru ca ea să facă facultatea. Nu şi-a permis un laptop pentru cursurile online şi uneori se teme că nu-şi va putea plăti încă un semestru. Însă fetiţa de la stână... a învins ea piedici şi mai grele.
Luciana Măzăreanu, studentă: Nu am primit niciodată nimic. Pentru tot ce am şi ce am făcut până acum, am muncit. Şi o s-o fac în continuare...
Reporter: De ce crezi tu că o să reuşeşti prin educaţie? Nu toată lumea gândeşte aşa.
Luciana Măzăreanu, studentă: Gândirea asta mi-am dezvoltat-o de mică. Ştiu că pot mai mult, vreau mai mult şi o să reuşesc cu siguranţă. Lupt ca să reuşesc şi să ajung acolo unde vreau.