Părăsit de mamă și crescut doar de tată, Ionuț locuiește departe de casă pentru a-și împlini visul: să ajungă campion olimpic la lupte

Există campioni pentru care o pereche de pantofi sport înseamnă o dorinţă mare. Aşa e Ionuţ, un băiat care a luptat, la propriu, pentru o viaţă mai bună. L-am cunoscut acum câţiva ani, când locuia într-o casă modestă din Dâmboviţa, părăsit de mamă şi crescut doar de tată. Astăzi, are medalii la lupte, a lăsat satul în urmă şi vrea să devină campion olimpic. Îl putem duce cu un pas mai aproape de acest vis, spunând Ajut Eu.

noutati  •  09-12-2020

E ciudat, poate, ca un copil să-și înceapă dimineața citind o carte într-o cameră de hotel din București.

Dar aici e casa lui Ionuț. Campion național la lupte al României, 3 ani la rând.

Acum 4 ani, a intrat prima oară pe o saltea de lupte. Și a simțit că-i aparține mai mult decât oricărui loc în care a pășit vreodată.

Locuia atunci într-un sat mic din Dâmbovița, alături de tatăl și de sora lui, când un antrenor din zonă l-a văzut. Un potenţial uriaş, într-un corp atât de mic.

Ionuț visează să ajungă campion olimpic la lupte

Reporter: Ce vrei să te faci tu când vei fi mare?

Ionuț Firanță:  Să ajung campion european!

Între timp, Ionuţ a crescut - la fel şi visurile lui.

Ionuț Firanță: Pur și simplu îmi doresc să mă perfecționez și mai mult, să trag și mai mult, să fiu și mai bun, să ajung și mai bun. Să ajung campion olimpic.

Sacrificiile făcute de Ionuț și familia lui

Dar pentru asta a trebuit să plece de acasă. Pentru că, uneori, ca să primești mai mult, trebuie să renunți la puțin din ce erai înainte.

Gigel Firanță, tatăl lui Ionuț: Eu am făcut ce am putut pentru el, i-am dat o povaţă: "Tati, să nu te chinui ca mine, să munceşti azi, să mănânci mâine! Trebuie să înveţi şi ţi-a dat Dumnezeu şansa asta cu sportul, profită de ele.

Ionuț Firanță: Nu prea i-a convenit lui tati să mă lase dar până la urmă s-a convins și m-a lăsat. Mi-a fost foarte dor după o săptămână, îmi era dor de tati și l-am sunat să vorbesc cu el

Tatăl lui a văzut atunci ce Ionuț a înţeles mai târziu. Că sportul poate fi biletul lui către o viață mai bună, către vacanțe și cantonamente în care putea să vadă, pentru prima oară, muntele şi marea. Către succes.

Ionuț Firanță: Dacă vrei să faci ceva, trebuie să riști, adică să renunți la unele lucruri. Am timp încă să mă joc, dar nu ca înainte. Dar eu sunt fericit că muncesc și sunt campion.

George Carpen, antrenorul lui Ionuț: E ca și copilul meu

A ajuns la București sub aripa unui antrenor tânăr de la lotul național, la rândul său fost campion al României, care l-a îndrăgit pe Ionuț din primul moment.

George Carpen: E un copil special pentru că muncește, ascultă, și are bun simț așa. Alți copii parcă îi văd. Lui de fiecare când îi spun ceva, lasă capul în jos, da maestre, fac. Mie îmi place, este ca și copilul meu. Eu sunt mai pe scurt ca și tatăl lui.

Aici, la lot, Ionuț era, și e în continuare, cel mai mic de pe saltea, dar fără îndoială foarte puternic. În mai puțin de un an, micul luptător a ajuns campionul României.

Ionuț Firanță: Maestrul îmi zicea hai că poți să câștigi, poți, dar nu aveam încredere în mine că pot să câștig, aveam foarte mari emoții dar până la urmă am reușit să câștig și am ieșit campion.

Am început să plâng de fericire.

Aşa a văzut ce înseamnă să fii respectat, admirat, urmat de colegi noi dintr-o școală nouă, în București.

George Carpen: I-am făcut o poză când a ieșit campion național și i-am pus-o la școală și mi-a zis: Maestre, toată lumea mă saluta și se uita la mine, și fetele

Un an mai târziu, în 2019, Ionuț era din nou cel mai bun luptător al țării la categoria sa, 11-13 ani.

Ionuț Firanță: Atunci nu am mai plâns, dar am fost foarte fericit.

Iar anul acesta, pentru a treia oară la rând. În plus, a concurat la o întrecere de aptitudini cu băieți cu cel puțin 2 ani mai mari decât el și a luat medalia de bronz.

Ionuț Firanță: Ai o dorință așa să câștigi când ești pe saltea și știi că trebuie neapărat să câștigi să ieși campion, și îți dorești să câștigi și muncești.

Ionuț, elev bursier

Ionuț are bursă de studiu la școală. Profesorii îl motivează să învețe, pentru că au văzut că are forță nu doar în corp, ci și în minte.

Ionuț Firanță: Învăț bine. A fost foarte greu să mă integrez, dar am avut colegi buni, adică prietenoși, mă înțelegeam bine cu ei, am început să comunicăm și chiar ne-am împrietenit destul de repede.

Anul viitor, Ionuț ar putea merge pentru prima oară la competiții internaționale, să vadă țări și lumi la care nici nu a visat. Dar pentru care a luptat.

George Carpen: Noi am discutat. Trebuie să pui mâna să muncești, să faci performanță ca să te ridici, ca să faci ceva în viață, să ajungi ceva în viață. Nu ai ce să faci, și a înțeles.

Ionuț Firanță: Sunt ambițios, isteț, nu foarte isteț, nu sunt cel mai deștept copil dar încât să mă descurc. Și mai modest. Nu mă dau bătut, adică sunt ambițios.